Cabinet individual de Psihologie Tg-Jiu

NEGOMIREANU ION / NEGOMIREANU CARMEN


Scrie un comentariu

Semnele alcoolismului

images

             Cu cât descoperi mai devreme că ai o problemă legată de consumul de alcool, cu atât îţi va fi mai usor să scapi de ea. Mai jos sunt câteva întrebări care te vor ajuta să afli dacă eşti dependent de alcool sau nu. Este timpul să fii cât se poate de sincer cu tine însuţi-numai tu poţi şti cât de afectat eşti de rolul pe care îl joacă alcoolul în viaţa ta.

  1.  Există o persoană apropiată care să fie îngrijorată de faptul că bei?
  2. Când ai de-a face cu o problemă te refugiezi în băutură?
  3. Eşti câteodată incapabil să faci faţă problemelor de la serviciu sau de acasa datorita consumului de alcool?
  4. Ai avut vreodată nevoie de ajutor medical ca rezultat al consumului de alcool?
  5. Ai trăit vreodată o experienţă de amnezie- o pierdere totală a memoriei pe fondul starii  de veghe-în timp ce bei?
  6. Ai avut vreodată un conflict cu legea, legat de consumul de alcool?
  7. Ţi s-a întâmplat adesea să nu-ţi poţi ţine promisiunile pe care ţi le-ai făcut cu privire la  controlul consumului de alcool?

Dacă ai răspuns cu DA la oricare din întrebările de mai sus, este posibil ca viaţa ta să fie afectată de consumul de alcool şi ar trebui să faci ceva înainte ca lucrurile să se înrăutăţească.

       Psiholog Dr. Negomireanu Ion

Psiholog Negomireanu Carmen

Reclame


Scrie un comentariu

Sedativele

Sunt substanţe care scad activitatea sistemului nervos central şi care includ tranchilizantele minore, barbituricele şi alcoolul etilic. Aproape fiecare societate, primitivă sau industrializată consumă alcool.                                                                                 

Alcoolul poate fi produs prin fermentarea cerealelor – secară, grâu, porumb –  fructelor – struguri, mere, prune – şi a legumelor – cartofi. Prin procesul de distilare, conţinutul alcoolic al băuturii fermentate poate fi mărit pentru a obţine  ,, băuturi tari”, gen whiskey sau rom.

 

Efectele consumului de alcool

In cantităţi mici, se pare că alcoolul sporeşte energia individului, îl face să se simtă plin de viaţă şi sociabil. În realitate este un sedativ al sistemului nervos central, nu un stimulent. Efectul initial de stimulare al alcoolului se crede că apare din cauză că sinapsele inhibitorii de la nivel cerebral  sunt suprimate puţin mai devreme decât cele excitatorii. Dat fiind faptul că neuronii cerebrali menţin un echilibru strâns între excitaţie şi inhibiţie, suprimarea sinapselor inhibitorii are ca efect o senzaţie de excitare sau stimulare. Totuşi, sinapsele excitatorii vor fi şi ele suprimate în curând; efectele stimulatoare dispar, cauzând o stare de somnolenţă şi o funcţionare mai redusă în plan senzorial şi motoriu.                                                    

Măsurarea  cantităţii de alcool din aerul expirat oferă un indiciu precis al cantităţii de alcool în sânge.  La o concentraţie de 0, 3 – 0,5 % alcool în sânge ( 30 -50 de miligrame de alcool / 1000 mililitri de sânge), alcoolul produce ameţeli, relaxare şi eliberarea inhibiţiilor. Oameni spun lucruri pe care în mod obişnuit nu le-ar spune; ei tind să devină mai sociabili şi mai expresivi. Încrederea de sine poate să sporească, în timp ce reacţiile motorii încep să încetinească  ( un cuplu de efecte care pune în pericol viaţa unui şofer). Funcţiile senzoriale şi motorii sunt serios afectate. Limbajul devine greoi, iar oamenii au dificultăţi în coordonarea miscărilor. Unele persoane au tendinţa de a fi suparacioase şi agresive; altele sunt tăcute şi morocănoase. La un nivel de 2%, băutorul este puternic afectat, iar un nivel mai mare de 4% poate cauza moartea. Declararea legală a intoxicaţiei etilice în majoritatea statelor este la o concentraţie de alcool în sînge de 1%.

Care este cantitatea de alcool pe care o persoană poate să o consume fără a fi legal declarată ca intoxicaţie? Aceasta  depinde de sexul persoanei, greutatea corporală şi viteza de consumare. Vârsta, metabolismul individului şi experinţă în consumul de alcool sunt alţi factori care trebuie luaţi în considerare. Mai mult decât atât, nu este adevărat că berea sau vinul sunt mai puţin capabile să îmbete pe cineva de cât o fac băuturile tari. Un pahar de 4 uncii cu vin ( o uncie = 28,35 g / 4 uncii = 113,4g) si 1,2 uncii de whiskey de 80  ͦ(34g) au aproximativ acelaşi conţinut de alcool şi cam acelaşi efect.                                                   

Consumul de alcool este considerat de majoritatea studenţilor că o parte integrantă a vieţi sociale. Acesta favorizează sociabilitatea, calmează tensiunile, eliberează inhibiţiile şi în general se adaugă distracţiei. Totuşi, consumul de alcool în viaţa socială poate crea probleme de tipul: timp pierdut pentru studiu, performanţe mici la examen datorită mahmurelii controverse sau accidente în  timpul intoxicaţiei. Cele mai serioase probleme sunt accidentele. În legătura cu accidentele de maşină, alcoolul este principala cauză a morţii la vârstele cuprinse între 15 şi 24 de ani. Când vârsta legală privind alcoolul a fost coborâtă în diferite state de la 21 la 18 ani, accidentele de trafic fatale ale tinerilor între 18 şi 19 ani au crescut cu 20 pana la 50% . După ridicarea pragului vârstei minime pentru consumul de alcool, în majoritatea statelor numărul accidentelor de trafic a scăzut.                                      

Consumul băuturilor tari sau pe  timp îndelungat poate cauza probleme serioase pentru sănătate. Hipertensiunea arterială, accidetele vasculare cerebrale, ulcerele, cancerele gurii, gâtul şi stomacul, ciroza hepatică şi depresia sunt adesea asociate cu consumul regulat de cantităţi substanţiale de alcool.                                                                                      

Consumul de alcool este larg răspândit printre tineri de 21 de ani, cu toate că s-a înregistrat un declin modest la elevii de liceu. Deşi s-a interzis vânzarea alcoolului către liceeni, aceste procentaje încă reprezintă cote foarte ridicate ale consumului de alcool. De asemenea, alcoolul este un factor de risc pentru dezvoltarea fătului. Mamele care beau mult sunt predispose la pierderi repetate de sarcină sau la naşterea unor copii subponderali. Circumstanţa denumită sindromul alcoolic al fătului – care se caracterizează prin retardare mintală şi deformaţii multiple ale feţei şi gurii – este cauzată de consumul de alcool în timul sarcinii. Cantitatea de alcool necesară producerii acestui sindrom nu este prea bine stabilită, dar se consideră că şi câteva zeci de grame de alcool pe săptămână pot fi în detrimentul mamei.                                                                                                                                        

Sunt multe definiţii date alcoolismului, dar cele mai multe dintre ele includ: incapacitatea de a te abţine ( senzaţia că nu poate trece o zi fără să bei) sau lipsa controlului ( incapacitatea de a te opri după una sau două beţii într-un timp relativ scurt). Anii de vârf în ce priveşte consumul de alcool pentru majoritatea oamenilor sunt între 16 şi 25 de ani. După vârsta de 20 şi până în 30 ani media consumatorilor de alcool scade. Prin contrast, alcoolul menţine sau dezvoltă acest model de comportament, iar în această perioadă are prima problemă majoră datorită alcoolului. După o perioadă plină de dificultăţi, majoritatea alcoolicilor caută ajutor înainte să împlinească  40 de ani. Dacă problemele cauzate de alcool vor continua, este posibil ca persoana să moară cu 15 ani mai devreme faţă de speranţa de viaţă pentru populaţie în general. Persoanele care au devenit dependente pshologic de alcool  – cei care folosesc de obicei alcoolul pentru a face faţă stresului şi axietăţii – au mari şanse de a deveni alcoolici. Aceştia sunt predispuşi la un cerc vicios. Recurgând la alcool atuncii când sunt confruntaţi cu unele probleme, ei le tratează de fapt ineficient. În consecinţă, respectivii devin şi mai anxioşi şi inadegvaţi, consumând din ce în ce mai mult alcool în încercarea de a-şi susţine aprecierea de sine.  Consumul intens şi prelungit de alcool duce la dependenţă fizică – toleranţa persoanei la alcool creşte, deci trebuie să consume din ce în ce mai mult alcool ca să aibă acelaşi efect – iar individual începe să prezinte simtome de întrerupere când se abţin de la băutură. Simptomele de întrerupere pot varia de la stări de iritabilitate şi rău general până la tremur şi anxietate intensă. În unele cazuri, ele include confuzie, halucinaţii şi convulsii. Acest sindrom, denumit delirium tremens apar numai la alcoolicii cronici care au încetat să mai bea după o perioadă de consum intens.                                                                                                                    

Cu toate că definiţia include şi incapacitatea de abţinere de la consumul de alcool sau absenţă controlului caracteristic acestui model comportamental, foarte puţini alcoolici vor fi văzuţi în stare de ebrietate până la sfârşitul vieţii. Aceştia, de obicei, alternează  perioadele de întrerupere ( sau consum moderat) cu perioade în care consumă excesiv. Dacă nu consumă alcool timp de două săptămâni sau chiar luni, aceasta nu înseamnă că individul nu este alcoolic. Probabil cel mai folosit criteriu pentru diagnosticarea alcoolismului este acela dacă alcoolul cauzează probleme în activitatea de muncă, sănătate sau în relaţiile de familie.    

Psiholog Dr. Negomireanu Ion

Psiholog Negomireanu Carmen


Scrie un comentariu

Tulburări mentale

1. Tulburări evidente pentru prima dată în perioada de sugar, în copilărie sau adolescenţă

Include retardarea mentală, hiperactivitate, anxietăţile copilăriei, tulburări alimentare (de exemplu, anorexia şi bulimia), tulburări de vorbire şi alte deviaţii de la dezvoltarea normală.

2. Tulburări mentale organice

Tulburări în care funcţionarea cerebrală este afectată fie permanent, fie tranzitoriu; pot fi rezultatul îmbătrânirii, tulburărilor generative ale sistemului nervos ( de exemplu, sifilisul sau boala Alzheimer) sau ingestiei unor substanţe toxice ( de exemplu, otrăvirea cu plumb sau droguri).

3. Tulburări datorate consumului de substanţă psihoactivă

Include consumul excesiv de alcool, barbiturice, amphetamine, cocaină şi alte droguri care alterează comportamentul. Marijuana şi tutunul sunt de asemenea incluse în această categorie, dar această problemă este controversată.

4. Schizofrenia

Grup de tulburări caracterizată prin pierderea contactului cu realitatea tulburări grave de gândire, percepţie, comportament bizar. De la o anumită fază a bolii apar halucinaţiile şi delirurile.

5. Tulburări delirante ( paranoide)

Tulburări caracterizate prin suspiciune şi ostilitate excesive însoţite de sentimente de persecuţie; contactul cu realitatea este oarecum satisfăcut.

6. Tulburări ale dispoziţiei ( afective)

Tulburări ale dispoziţiei afective normale; persoana poate fi extrem de deprimată, anormal de exaltată ( expansivă) sau poate alterna între perioade de exaltare şi depresie.

7. Tulburări anxioase

Include tulburări în care anxietatea este principalul simptom ( axietatea generalizată sau tulburări de panică) sau anxietatea este trăită indiferent dacă individul evită situaţiile generatoare de teamă ( tulburări fobice) sau încearcă să reziste iniţierii anumitor ritualuri, ori luării în considerare a gândurilor persistente ( tulburări obsesiv – compulsive). De asemenea este inclusă şi tulburarea de stres posttraumatic.

8. Tulburări somatoforme

Simptomele sunt somatice, dar nu poate fi găsită o bază organică, iar factorii psihologici par să aibă un rol important. Sunt incluse tulburările de conversie ( de exemplu, o femeie căreia nu-i place să aibă grijă de mama sa invalidă, acuză dintr-o dată o paralizie a braţului) şi hipocondria ( preocuparea excesivă pentru sănătate şi teama de boală când nu există nici un motiv).

9. Tulburări disociative

Alterări temporare ale funcţiilor conştiinţei, memoriei sau modificarea identităţii datorată problemelor emoţionale. Sunt incluse amnesia ( individul nu-şi poate aminti nimic din viaţa sa după o experienţă traumatică) şi personalitatea multiplă ( două sau mai multe sisteme de personalitate independente existând în acelaşi individ).

10. Tulburări sexuale

Include problemele de identitate sexuală (de exemplu, transsexualismul), performanţă sexuală (de exemplu impotenţa, ejacularea precoce şi frigiditatea) şi scop sexual (de exemplu: interes sexual pentru copii, sadism şi masochism).

11. Tulburări de somn

Include insomnia cronică, somnolenţa excesivă, apneea de somn, somnambulismul şi narcolepsia.

12. Tulburări factice (de suprasimulare)

Se caracterizează prin simptome somatice sau psihologice care sunt produse sau inventate intenţionat. Diferă de simularea în care nu există nici un scop clar, cum ar fi sustragerea de la anumite plăţi sau evitarea serviciului militar. Cea mai bine studiată formă a acestei tulburări este denumită sindromul Muncauzen: prezentarea plauzibilă de către individ a simptomelor factice somatice este asociată cu spitalizări multiple.

13. Tulburările controlului impulsului

Include cleptomania (incapacitatea recurentă de a rezista impulsurilor de a fura obiecte care nu sunt necesare pentru uzul personal sau pentru valoarea lor monetară), jocul de şansă patologic şi piromania (incendierea deliberată, de plăcere, sau eliberarea tensiunii atunci când individul provoacă incendii).

14. Tulburări de personalitate

Modele durabile de comportament inadaptat care se manifestă prin modalităţi imature şi inadecvate de control al stresorilor sau de rezolvare a problemelor. Tulburarea personalităţii de tip antisocial şi tulburarea personalităţii de tip narcisist.

15. Condiţii care nu pot fi atribuite unei tulburări mentale

Această categorie include multe dintre problemele pentru care oamenii caută ajutor, cum ar fi problemele conjugale, problema părinte – copil şi problemele academice sau profesionale.

Psiholog Dr. Negomireanu Ion

Psiholog Negomireanu Carmen

 


Scrie un comentariu

Comportamentul anormal

Cei mai mulţi dintre noi avem perioade când suntem anxioşi, deprimaţi, supăraţi fără motiv sau inadecvaţi în rezolvarea unei situaţii complexe de viaţă. Încercarea de a aduce o viaţă satisfăcătoare şi cu sens nu este uşoara într-o eră de schimbări tehnologice şi sociale rapide. Multe din convingerile noastre tradiţionale cu privire la muncă, religie, sex, căsătorie şi familie sunt puse sub semnul întrebării, iar valorile sociale care dădeau bunicilor noştri un sentiment de siguranţă nu ne mai furnizează acelaşi ghid clar de conduită. Este neobişnuit ca o persoană să-şi organizeze viaţa fără perioade de singurătate, îndoiala de sine şi de disperare. De fapt, aproximativ o treime din români vor trăi o problemă emoţional sau mental severă, cel puţin o dată în cursul vieţii care, dacă este diagnosticată, va fi clasificată ca tulburare mentală.

Cuvântul anormal înseamnă ,, alături de normă”. Mai multe caracteristici, ca înălţimea, greutatea şi inteligenţa desemnează o categorie de valori atunci când sunt măsurate în cadrul unei populaţii. Majoritatea oamenilor se încadrează în categoria de înălţime medie, în timp ce puţini indivizi sunt anormal de înalţi sau anormal de scunzi. O definiţie a anormalităţii are la bază frecvenţa statistică: comportamentul nu are frecvenţă statistică sau este deviat de la normă. Dar, potrivit acestei definiţii, persoana care este estrem de inteligentă sau extrem de fericită va fi clasificată ca anormală. Prin urmare, la definirea comportamentului anormal, trebuie sa luam în considerare ceva mai mult decât frecvenţa statistică.
Fiecare societate are anumite standarde, sau norme, pentru un comportament acceptabil; comportamentul care deviază pronunţat de la aceste norme este considerat anormal. De obicei, dar nu întotdeauna, un astfel de comportament nu are fregvenţă statistică în acea societate. Cu toate acestea, apar unele probleme atunci când devierea de la normele sociale este utilizată drept criteriu pentru definirea anormalităţii. Comportamentul care este considerat normal de catre o societate, poate fi considerat anormal de către alta. De exemplu , membrii unor triburi africane nu consideră că este neobişnuit să auzi voci când de fapt nimeni nu vorbeşte sau să vezi ceva când nu există nimic acolo, dar asemenea comportamente sunt considerate anormale de către majoritatea societăţilor. O alta problemă este aceea a modificării în timp a conceptului de anormalitate în cadrul aceleiaşi societăti. Acum 30 de ani majoritatea americanilor considerau că fumatul marijuanei sau apariţia aproape gol pe plajă sunt comportamente anormale. Astăzi aceste comportamente tind să fie văzute mai degrabă ca nişte comportamente ale stilului de viaţă decât semnele unei anormalităţi. Prin urmare, ideile de normalitate şi anormalitate diferă de la o societate la alta şi de-a lungul timpului în cadrul aceleiaşi societăţi. Orice definiţie a anormalităţii trebuie să fie ceva mai complexă decât nivelul de inţelegere socială.
Numeroşi oameni de ştiinţă din domeniul social cred că cel mai important criteriu este modul în care comportamentul afectează bunăstarea individului sau a grupului social. Comportmentul este anormal dacă el este inadaptat, dacă el are efecte adverse asupra individului sau asupra societăţii. Unele tipuri de comportament deviant interferează cu bunăstarea individului ( un bărbat poate să aibă o teamă atât de puternică de mulţime, încât să nu poată să meargă cu autobuzul la muncă; un alcoolic care consumă cantităţi mari de băutură nu poate să-şi păstreze locul de muncă;). Alte forme de comportament deviant sunt nocive societăţii ( un adolescent care are ,, explozii” violente de agresivitate; un individ paranoic care pune la cale asasinarea unei figure publice).
Majoritatea indivizilor diagnosticaţi cu o tuburare mentală se simt mizerabil. Ei sunt anxiosi, deprimaţi sau agitaţi, iar mulţi suferă de o insomnie, apatie sau de numeroase dureri. Uneori disconfortul personal poate fi singurul simptom de anormalitate; comportamentul individului pare normal unui observator obişnuit .
Unele comportamente anormale sunt acute şi tranzitorii, rezultate din evenimente stresante particulare, în timp ce altele sunt cronice şi durează toată viaţa. Unele comportamente anormale rezultă dintr-o boala sau leziune a sistemului nervos. Altele sunt produse ale mediilor sociale indezirabile sau ale experienţelor de învăţare defectuoase. Deseori, aceşti factori se suprapun şi interacţionează. Comportamentul fiecărei persoane şi problemele sale emoţionale sunt unice; nu există doi indivizi în lume care să se comporte în aceeaşi manieră sau să aibă aceleaşi experienţe în viață.

Psiholog Dr. Negomireanu Ion

Psiholog Negomireanu Carmen


Scrie un comentariu

Tulburări diagnosticate în perioada de sugar, în copilărie sau în adolescență

Retard mental

Această tulburare este caracterizată printr-o funcţionare intelectuală semnificativ sub medie (un IQ de aproximativ 70 sau sub), un debut înainte de 18 ani şi prin deficite sau deteriorări concomitente în funcţionarea adaptivă.

Tulburările de învăţare

Aceste tulburări se caracterizează printr-o funcţionare şcolară substanţială sub cea expectată, dată fiind etatea cronologică a persoanei, inteligenţa măsurată şi educaţia corespunzătoare etăţii. Tulburările specifice incluse în această secţiune sunt dislexia ( tulburarea de citit), discalculia ( tulburarea de calcul), disgrafia (tulburarea expresiei grafice) şi tulburarea de învăţare fără altă specificaţie.

Tulburarea aptitudinilor motorii

Aceasta include tulburarea de dezvoltare a coordonării, care este caracterizată printr-o coordonare motorie, substanţial sub cea aşteptată, dată fiind etatea cronologică a persoanei şi inteligenţa măsurată.

Tulburările de comunicare

Aceste tulburări sunt caracterizate prin dificultăţi în vorbire sau limbaj şi includ tulburarea de limbaj expresiv, tulburarea mixtă de limbaj receptiv şi expresiv, tulburarea fonologică, bâlbismul şi tulburarea de comunicare fără altă specificaţie.

Tulburările de dezvoltare pervasive

Aceste tulburări sunt caracterizate prin deficite severe şi deteriorare pervasive în multiple domenii ale dezvoltării. Acestea includ deteriorarea în interacţiunea socială reciprocă, deteriorarea în comunicare şi comportamente, preocupări şi activităţi stereotipe. Tulburările specifice incluse în această secţiune sunt: tulburarea autistă, tulburarea Rett, tulburarea dezintegrativă a copilăriei, tulburarea Asperger si tulburarea de dezvoltare pervazivă fără altă specificaţie.

Deficitul de atenţie şi tulburările de comportament distructiv

 Această secţiune include tulburarea hiperactivă, deficit  de atenţie, care este caracterizată prin simptome notabile de inatenţie şi de hiperactiv – impulsiv. Sunt prevăzute subtipuri pentru specificarea prezenţei simptomului predominant:

–           tip predominant inatent,

–          tip predominant hiperactiv – impulsiv

–          tip combinat.

În această secţiune sunt incluse, de asemenea, tulburările de comportament distructiv:

–           tulburarea de conduită, caracterizată printr-un pattern de comportament care violează drepturile fundamentale ale altora sau normele ori regulile sociale majore corespunzătoare etăţii;

–          tulburarea opoziționismul provocator, caracterizat printr-un pattern de comportament negativist, ostil şi sfidător. Această secţiune include, de asemenea, două categorii fără altă specificaţie: tulburarea hiperactivitate  – deficit de atenţie fără altă specificaţie şi tulburarea de comportament distructiv fără altă specificaţie.

Tulburările de alimentare şi de comportament alimentar ale perioadei de sugar sau micii copilării

      Aceste tulburări sunt caracterizate prin tulburări persistente în alimentare şi în comportamentul alimentar.  Tulburările specifice incluse sunt pica, ruminaţia şi tulburarea de alimentare a perioadei de sugar sau a micii copilării.

Ticurile

Aceste tulburări sunt caracterizate prin ticuri motorii sau vocale. Tulburările specifice includ tulburarea Tourette, ticul motor sau vocal cronic, ticul tranzitor şi ticul fără altă specificaţie.

Tulburările de eliminare

Această grupare include encomprezisul, eliminarea de fecale în locuri inadecvate şi enurezisul, eliminarea repetată de urină în locuri inadecvate.

Alte tulburări ale perioadei de sugar, ale copilăriei sau adolescenţei

–          Anxietatea de separare este caracterizată printr-o anxietate excesivă şi inadecvată dezvoltării, în legătură cu separarea de casă sau de cei de care copilul este atașat.

–          Mutismul selectiv este caracterizat prin incapacitatea constantă de a vorbi în situaţii sociale specifice, în dispreţul faptului că vorbeşte în alte situaţii.

–          Tulburarea reactivă de ataşament a perioadei de sugar sau a micii copilării este caracterizată  printr-o relaţie socială inadecvată dezvoltării şi perturbată considerabil, care apare în cele mai multe contexte şi este asociată cu o îngrijire flagrant patogenică.

–          Tulburarea de mişcare stereotipică este caracterizată printr-un comportament motor nonfuncţional, aparent impulsiv şi repetitiv, care interferează considerabil cu activităţile normale şi uneori poate duce la vătămare corporală.

–          Tulburarea perioadei de sugar, a copilăriei sau adolescenţei fără altă specificaţie este o categorie reziduală pentru codificarea tulburărilor cu debut în perioada de sugar, în copilărie sau adolescenţă care nu satisfac criteriile pentru nici o tulburare specifică din clasificare.

Psiholog Dr. Negomireanu Ion

Psiholog Negomireanu Carmen